Registrul de parcele agricole: ce cuprinde și ce din el este obligatoriu

Numele german vine din vremea fișelor: pentru fiecare parcelă exista o fișă pe care lucrările unui an erau scrise una sub alta. Principiul a rămas. Registrul ordonează tot ce se întâmplă pe câmp după suprafață. Cine vrea să știe ce a fost acum doi ani pe parcela din spatele curții sau când a fost amendată ultima oară cu calcar caută într-un singur loc.

Registrul are astfel două roluri. Este un instrument de lucru pentru planificare, de exemplu pentru rotația culturilor sau pentru fertilizarea anului următor. Și este locul în care iau naștere evidențele cerute de lege privind protecția plantelor și fertilizarea. Același lucru este valabil pentru pajiști și culturi speciale; denumirea Ackerschlagkartei s-a încetățenit doar pentru culturile de câmp.

La început este parcela însăși: denumirea, mărimea și amplasarea ei. În multe landuri, la acestea se adaugă identificatorul suprafeței blocului fizic (Feldblock), pe scurt FLIK, în care se află parcela în cererea de subvenție (Flächenantrag). Cu ajutorul lui, registrul și cererea pot fi puse ulterior una lângă alta fără ghicit.

Urmează ce se întâmplă în cursul anului pe parcelă, în ordinea lucrărilor. Cu cât fiecare înregistrare este atribuită mai precis unei parcele și unei zile, cu atât mai ușor poate fi prezentată ulterior ca dovadă. O lucrare care figurează doar în terminalul tractorului lipsește din registru.

Protecția plantelor. Regulamentul UE privind produsele de protecția plantelor obligă utilizatorii profesioniști să țină evidența produselor folosite: ce produs, când, în ce cantitate, pe ce suprafață și în ce cultură. Evidențele trebuie păstrate mai mulți ani și puse la dispoziția autorității competente la cerere; potrivit Legii protecției plantelor, termenul începe abia cu anul care urmează evidenței. Conducătorul exploatației centralizează evidențele pentru suprafețele exploatației sale și indică pentru fiecare aplicare cine a efectuat-o.

Un regulament de punere în aplicare al UE stabilește conținutul mai precis și cere ca fiecare aplicare să fie consemnată fără întârziere și ținută electronic, într-o formă care poate fi citită automat. Intră aici, printre altele, numărul de autorizare, data și, acolo unde contează, ora începerii, suprafața tratată și, dacă există, trimiterea la parcela din cererea de subvenție. În Germania, Legea protecției plantelor permite utilizatorilor profesioniști, pentru o perioadă tranzitorie, să țină încă evidența pe hârtie; până când, se vede în paragraful indicat. După aceea, evidența trebuie să fie un set de date pe care un program îl poate citi.

Fertilizarea. Ordonanța privind fertilizarea (Düngeverordnung) cere două evidențe. Înainte de aplicarea unor cantități importante de nutrienți, necesarul de fertilizare trebuie stabilit și consemnat. După fiecare măsură de fertilizare trebuie consemnat, într-un termen scurt, pe ce parcelă s-a aplicat ce material, în ce cantitate și cât azot și fosfat s-au adus odată cu el. Ambele se centralizează pentru exploatație o dată pe an. Ordonanța exceptează unele exploatații și suprafețe, de exemplu exploatațiile foarte mici; termenele, excepțiile și durata de păstrare se găsesc în paragraful indicat.

Condiționalitatea și cererea de subvenție. Cine primește plăți directe trebuie să respecte pe terenul arabil standardul privind rotația culturilor, în măsura în care nu se aplică o excepție. Contează ce culturi principale au fost pe o suprafață în anii anteriori. Aceasta nu este o obligație de evidență distinctă. Succesiunea culturilor pe fiecare parcelă este însă exact ceea ce un registru de parcele agricole consemnează oricum, iar cu ajutorul lui se poate arăta respectarea standardului. Mai multe despre aceasta se găsesc în articolul despre condiționalitate și elemente de peisaj.

Un registru pe hârtie funcționează atâta timp cât este complet și poate fi găsit. Pentru protecția plantelor, această posibilitate se încheie odată cu regula tranzitorie, iar cine lucrează atunci în continuare pe hârtie trebuie să înregistreze în plus electronic fiecare aplicare.

Un tabel în Excel nu costă nimic în afară de timp și poate fi configurat liber. Este un set de date pe care un program îl poate citi. O comparație cu anexa regulamentului de punere în aplicare arată dacă propriul model conține toate datele cerute. Un tabel nu poate însă face legătura dintre date: nu verifică dacă un produs este autorizat pentru cultură, dacă fertilizarea corespunde necesarului stabilit sau dacă aceeași cultură apare prea des la rând pe o parcelă. Această verificare rămâne muncă manuală.

Un registru digital leagă suprafața, cultura, produsul și persoana de o singură operațiune și poate indica erori la introducere. În schimb costă bani, cere o configurare, iar datele se află la un furnizor. De aceea aveți grijă ca evidențele să poată fi exportate oricând complet. Articolul despre trecerea de la 365FarmNet descrie ce se întâmplă când un program este oprit.

Începeți cu suprafețele și folosiți pentru aceasta exportul de date geografice al propriei cereri de subvenție. Programele de depunere ale landurilor îl oferă, de obicei ca shapefile. Contururile și identificatoarele din el sunt aceleași pe care le cunoaște și administrația, iar limitele nu trebuie desenate din nou.

Apoi introduceți culturile anului în curs și, în măsura în care sunt necesare pentru rotație, culturile principale din anii anteriori. Cererile de subvenție din anii anteriori indică în acest scop, pentru fiecare parcelă, utilizarea declarată. Evidențele mai vechi privind protecția plantelor și fertilizarea nu trebuie introduse retroactiv. Ele rămân ca documente în arhivă până la expirarea termenului de păstrare; unde există un tabel curat, acesta poate fi și preluat.