Schimbarea de la 365FarmNet – ce trebuie salvat înainte de oprire

Potrivit anunțului de pe site-ul furnizorului, se oprește întreaga platformă, nu doar un singur abonament. Nu se mai pot crea conturi noi; până la oprire, 365FarmNet poate fi folosit în continuare. Salvarea datelor revine, după cuvintele furnizorului, utilizatorilor, iar el cere ca ea să se facă din timp, înainte de data opririi.

Ca variantă, furnizorul menționează trecerea la CLAAS connect. Potrivit indicațiilor sale, licența este acolo gratuită în primul an pentru clienții de până acum și se prelungește apoi automat; preluarea datelor o oferă gratuit, coordonată prin persoana de contact de la dealer. Dacă această variantă se potrivește, decide exploatația. Condițiile în detaliu se găsesc pe site-ul furnizorului.

Ceea ce nu se încheie sunt obligațiile. O evidență care exista doar într-un program oprit nu mai poate fi prezentată la un control. Întrebarea decisivă nu este deci ce program veți folosi în viitor, ci dacă dovezile anilor trecuți se află la dumneavoastră în formă lizibilă, independent de orice program.

O precizare despre noi: FarmManager este o ofertă independentă și nu are nicio legătură cu 365FarmNet sau cu CLAAS. Numele apar aici pentru a reda corect anunțul.

Protecția plantelor. Evidențele fiecărei aplicări trebuie păstrate mai mulți ani; potrivit Legii protecției plantelor, termenul începe abia cu anul care urmează evidenței. Pentru utilizatorii profesioniști se adaugă o chestiune de formă: regula tranzitorie, potrivit căreia ei pot încă ține evidența pe hârtie, se încheie odată cu anul în curs. După aceea, evidența trebuie ținută electronic și într-o formă care poate fi citită automat – adică sub forma unui set de date pe care un program îl poate citi; o simplă imagine, cum este o foaie scanată, nu este suficientă. Cine nu mai are deci un program la schimbarea anului nu poate ține evidența în forma cerută nici măcar pentru primele aplicări ale noului an.

Fertilizarea. Cine intră sub incidența obligației de evidență din Ordonanța privind fertilizarea consemnează stabilirea necesarului înainte de fertilizare, înregistrează fiecare măsură de fertilizare și rezumă anual aportul de nutrienți al exploatației. Aceste evidențe trebuie păstrate mai mulți ani după anul fertilizării și prezentate autorității competente la cerere; termenul îl indică ordonanța însăși.

Condiționalitatea. Pentru standardul privind rotația culturilor contează ce culturi principale au fost pe o parcelă în anii anteriori – în măsura în care standardul se aplică exploatației dumneavoastră. Acest istoric al culturilor nu este o obligație de evidență distinctă, dar este baza pe care se poate dovedi respectarea. La schimbarea evidenței parcelelor este primul lucru care se pierde, dacă se afla doar în vechiul program.

Se adaugă tot ce era doar depus în program: documente justificative, rapoarte de verificare, analize de sol. De obicei ele există deja în altă parte – dar nu întotdeauna, iar acest lucru ar trebui lămurit înainte de oprire, nu după.

Furnizorul menționează PDF, CSV și ISOXML ca formate în care se pot exporta multe date și recomandă salvarea lucrărilor și a hărților parcelelor pe fiecare an de recoltă. De aici rezultă o regulă simplă: pentru fiecare an care mai trebuie păstrat se obține un document care poate fi citit și – acolo unde este oferit – un tabel care poate fi prelucrat în continuare.

Documentul lizibil este dovada. Trebuie să se poată deschide fără vechiul program și să arate, la un control, ce s-a întâmplat pe ce suprafață și când. Tabelul este materialul de lucru din care datele pot fi preluate într-un alt program. Cine salvează doar tabele are date – dar eventual nu o dovadă care să arate ca evidențele pe care le-a ținut.

ISOXML este un format de schimb pentru terminalele mașinilor. Pentru arhivarea evidențelor nu înlocuiește nici documentul lizibil, nici tabelul; cine îl folosește îl salvează suplimentar.

Verificați fiecare salvare cât timp vechiul program încă rulează. Deschideți fișierele pe un alt dispozitiv, comparați probe cu afișarea din program și depuneți fișierele în două locuri separate. Un export care se dovedește incomplet abia după oprire nu mai poate fi repetat.

Pentru conturul parcelelor dumneavoastră există o sursă care nu depinde de niciun program: cererea de subvenție (Flächenantrag). Programele de depunere ale landurilor permit descărcarea datelor geografice ale propriei cereri – de regulă ca shapefile, în funcție de land și ca GeoJSON, KML sau GML. Aceste contururi sunt aceleași pe care le cunoaște administrația; de aceea ele se potrivesc cu blocul fizic oficial (Feldblock) și cu suprafața pentru care solicitați plăți.

De aceea, la schimbare merită să luați cererea actuală ca punct de plecare și să ajustați apoi parcelele lucrate diferit, în loc să preluați limitele desenate în vechiul program. Limitele vechi rămân totuși importante: ca parte a dovezii cu privire la ce suprafață se referea o aplicare anterioară.

O a doua sursă pentru istoricul culturilor sunt cererile dumneavoastră din anii anteriori, dacă le-ați păstrat: ele indică, pentru fiecare parcelă, utilizarea declarată.

Mutarea se împarte în trei părți. Limitele parcelelor pot fi preluate în aproape orice evidență a parcelelor, pentru că există formate de fișiere răspândite pentru ele. Tabelele, precum lucrările înregistrate, pot fi preluate dacă noul program are import de tabele și coloanele se potrivesc între ele – este muncă manuală, dar realizabilă. Istoricul în ansamblu, adică legătura dintre suprafață, produs, măsură și persoană, se pierde de regulă la schimbare și poate fi reconstituit doar din documentele salvate.

De aici rezultă o separare pragmatică: anii trecuți rămân în arhivă ca documente salvate, iar noul program începe cu suprafețe curate și cu istoricul culturilor necesar rotației. Cine încearcă să refacă fiecare înregistrare veche petrece mult timp cu date care, la un control, oricum se prezintă ca document.